Asociația Argos

Așa se uită el când s-a îndrăgostit

 Cu toții am avut măcar o relație complicată. Relația cu animăluțul tău de companie va fi, totuși, cea mai sinceră.

No products in the cart.

Category: Uncategorized

926b81_35702cfecd53417cbac65ae2c207e027~mv2
Uncategorized

Dialog cu Emil

Cu inima plina de recunostinta, ma apropii de Emil, primul membru al Asociatiei Argos.

-Ce faci, Emil?

-M-ai strigat? N-ai o minge?

-Nu acum, as vrea sa-ti iau un interviu pentru Asociatia Argos.

-Argos, ce-i asta, o minge mai mare?

Ma priveste curios, tradat de urechile avantate. Ochii lui ma tintuiesc si incerc sa-mi stapanesc emotia si entuziasmul pentru acest proiect, Asociatia Argos.

-Da, o folosim sa ajutam animalele sa fie la fel de fericite ca tine.

-Adica sa aiba multe mingi si oameni care sa le arunce?

-Exact,iti amintesti ziua cand ne-ai cunoscut?

Îi văd ochii blânzi și urechile ridicându-se cu atenție la fiecare cuvânt pe care îl spun, așa că am început să-i povestesc cât de mult îmi amintesc de ziua în care l-am salvat de lângă adăpostul de animale. Era atât de mic și speriat, dar când l-am luat în brațe, am simțit că nu mai era singur.

“Știi, Emil, când te-am adus acasă, nu știam ce să fac cu tine”, am continuat. “Dar în curând, ai devenit cel mai iubitor și jucaus câine pe care l-am cunoscut vreodată. Ai călătorit cu mine și cu iubita mea, ai întâlnit oameni minunați și ai devenit parte din viața noastră de zi cu zi.”

Emil mi-a răspuns cu o privire plină de afecțiune și amuzament. Îi plăcea să fie în centrul atenției și să fie recunoscut pentru ceea ce făcea.

“Și știi ceva, Emil?” am continuat. “Ești atât de special, încât aș vrea să-ți propun ceva. Ai vrea să fii Ambasadorul Asociației Argos?”

Emil și-a ridicat urechile și și-a mișcat coada cu entuziasm. Îi plăcea ideea de a fi un ambasador și de a ajuta câinii și oamenii care se află în situații similare cu a lui.

“Sigur că da, prietene!” a spus Emil cu un latrat vesel. “Vreau să ajut la rândul meu și să-i încurajez pe toți să adopte un câine și să le ofere o casă iubitoare.”

L-am îmbrățișat pe Emil și am simțit căldura și dragostea lui, iar povestea noastră a început să se răspândească și să inspire oamenii din întreaga lume să adopte un câine și să le ofere o viață plină de iubire și fericire.

926b81_e07150ad88504789a5151384cda9c626~mv2
Uncategorized

Lana, Miss Asociatia Argos

Vreau să vă spun povestea mea, Lana, o cățelușă care a avut parte de o viață zbuciumată înainte să ajung în casa asta minunată.

Am fost salvată cu o zi înainte să fiu eutanasată dintr-un adăpost din Brăila.

Eram foarte speriată și dezorientată, neavând nicio idee despre ceea ce se întâmplă cu mine.

Dar apoi, am simțit o mână caldă și blândă atingând-mi boticul și o voce dulce care îmi spunea ca totul va fi bine. Aceasta mână și această voce erau ale noi mele familii, nu puteam crede cat de norocoasă am fost să scap de eutanasiere și să fiu salvată de oameni atât de blânzi.

Când am ajuns acasă, am descoperit ca aveam o tumoră, care m-a făcut să mă simt și mai vulnerabilă și sperioasă, dar familia mea adoptivă m-a dus la veterinar și mi-a dat tratamentul necesar. Deși a fost dureros și dificil, mi-a salvat viața.

După câteva luni, tumora s-a vindecat și am devenit sănătoasă și plină de energie. Acum, mă iubesc și mă pupă zilnic și sunt foarte fericită să fiu alături de frații mei, Felicia și Emil.

Îmi place să alerg prin curte, să mă joc și să fiu alintată de familia mea adoptivă. Dar, deși acum am devenit mai încrezătoare și mai curajoasă, încă mai sunt speriată dacă cineva face mișcări bruște în jurul meu.

Sunt recunoscătoare pentru familia mea adoptivă care m-a salvat și m-a ajutat să depășesc aceste momente dificile din viața mea.

Acum, simt ca am un cămin adevărat și iubirea pe care o primesc de la părinții și de la frații mei este neprețuită. Cred cu adevărat ca am norocul să fiu parte dintr-o familie minunată și iubitoare, care mi-a oferit o nouă șansă la viată și iubire.

926b81_a9b79a236db4498e9b6b256ae970a157~mv2
Uncategorized

Asimov, sugubatul Asociatiei Argos

Sunt Asimov și am o poveste minunată despre cum am fost salvat de la un destin sumbru și am găsit o nouă casă iubitoare în familia Andreei. Am fost găsit pe un câmp dintr-un sat îndepărtat de către Asociația Argos, după ce am fost atacat de un câine vagabond agresiv și mare. Eram mic și speriat, nu știam ce să fac și cum să mă apăr.

Dar Andreea, o fată drăguță de la Argos, a venit și m-a luat împreună cu ceilalți doi frați ai mei, am fost transportați într-un adăpost sigur și cald, unde am fost examinați și hrăniți. După ce am fost curățat și mi-am revenit, am fost plasați spre adopție. Frații mei au fost adoptați, dar eu am rămas în familia Andreei, unde aveam să mă bucur de dragoste, grija si afectiune.

Când am ajuns în noua mea casă, eram puțin speriat la început, dar Priya, sora mai mare, m-a primit în mod prietenos și mi-a arătat cum să mă integrez în familia lor numeroasă, care mai avea trei pisici salvate: Jazz, Mau și Satansky. Încă îmi aduc aminte cât de călduroși și grijulii erau cu mine în primele mele zile, iar acum, când m-am obișnuit cu noul meu cămin, mă simt atât de bine și fericit.

După ce am fost salvat și adoptat de Andreea și familia ei, am avut o viață plină de aventuri și de bucurii. Priya, câinele negru din familie, a devenit cel mai bun prieten al meu și îmi place să alerg alături de ea prin grădină și prin pădure. În plus, am descoperit că îmi place să împart spațiul meu cu cele trei pisici, Jazz, Mau și Satansky, care sunt foarte jucăușe și drăguțe.

Cu toate acestea, cea mai mare bucurie a mea este să merg în plimbări cu Andreea prin natură. Fie că este vorba de o plimbare în parc sau de o călătorie mai îndepărtată, îmi place să simt adierea vântului în blana mea și să mă bucur de frumusețea lumii înconjurătoare.

Sunt un câine norocos, deoarece îmi place să călătoresc și să merg cu mașina. Nu am rău de mașină și îmi place să stau cu capul afară pe geam și să miros aerul proaspăt. În plus, Andreea și familia ei îmi placă să meargă în vacanțe, ceea ce înseamnă că am avut oportunitatea să vizitez locuri noi și interesante. Îmi place să explorez și să descopăr lucruri noi, iar călătoriile îmi oferă această oportunitate.

Sunt atât de recunoscător pentru viața mea minunată de acum. De la o viață grea și solitară pe stradă, am fost salvat și am găsit o familie iubitoare și o casă sigură. Acum, sunt un câine fericit și iubitor care se bucură de fiecare moment și de fiecare aventură alături de Andreea și familia ei.

Am avut mult noroc că am fost salvat de către Asociația Argos și am găsit o nouă familie iubitoare care mă iubește necondiționat. Sunt recunoscător pentru viața mea minunată și pentru oamenii buni care m-au salvat și m-au adus în viața lor.

926b81_05a826ea284d4565af0dd0a0757543e9~mv2
Uncategorized

Felicia

Woof, woof! Salutare oameni buni, eu sunt Felicia și vreau să vă spun povestea mea.

Am avut o viață grea la început, dar am învățat să lupt și să fiu puternică. Am fost găsită de Asociația Kola Kariola într-o stare oribilă. Fata mea era desprinsă și aproape că nu mai semănam cu un cățel. Nu știu exact ce s-a întâmplat, dar cred că a fost o combinație între un accident și cineva rău voitor.

Dar, să nu vă panicați, pentru că eu sunt acum bine și tare, iar povestea mea are un final fericit!

După ce am fost salvată și dusă la veterinar, am avut parte de o serie de operații complicate. Dar am reușit să le trec cu bine și să-mi refac fata, chiar dacă am rămas cu multe tije în gură și respiram greu. Dar asta nu m-a oprit să-mi urmez visul de a avea o familie iubitoare.

Și uite așa, am ajuns la familia mea de foster, care a fost mai mult decât dispusă să-mi ofere iubirea și afecțiunea de care aveam nevoie. Și, sincer, am fost uimită când am aflat că nu sunt singura catelușă din casă. Aveam doi frați noi, Emil și Felicia, care erau la fel de drăguți și de nebuni ca mine.

Dar ce mi-a plăcut cel mai mult la familia mea de adopție a fost mâncarea! Eu sunt un catel mâncăcios și iubesc să mănânc tot ce-mi cade în gură. Mâncarea mea preferată este carne de pui și oase de lașii vecinilor, shh, să nu le ziceți!

În afară de asta, îmi place să fac plimbări în parc și să mă joc cu frații mei. Îmi place să alerg și să mă distrez în natură, mai ales acum când am un nou corp și sunt mai sănătoasă ca niciodată.

Deci, aceasta este povestea mea, una despre lupta și supraviețuire, dar și despre iubire și afecțiune. Sunt o catelușă mare și puternică acum, dar asta nu înseamnă că nu mai am nevoie de iubirea și de atenția familiei mele. Sunt recunoscătoare pentru tot ce am primit și vă mulțumesc că ați ascultat povestea mea. Woof, woof!

926b81_aedac15ae4b048bb89e8c8413f8f4a36~mv2
Uncategorized

Satansky

Eram foarte mică când am fost găsită împreună cu sora mea, Daisy, în satul Uzunu. Stăteam în acea cutie neagra, la marginea drumului intens circulat, abandonate de un om fără suflet. Era un loc îngrozitor, cu oameni grăbiți și mașini zgomotoase care treceau mereu pe lângă noi.

Dar apoi, a venit omul care ne-a salvat, ne-a luat acasă și ne-a hrănit cu biberonul pentru că eram atât de mici încât nu aveam dinți să mâncăm. Mama noastră om ne-a învățat tot ce trebuie să știm pentru a supraviețui. Am învățat să mergem la litiera, să mâncăm singure și să fim curajoase.

Când am crescut mai mari, am fost promovate pentru adopție. Daisy a avut noroc și a ajuns în sânul unei familii iubitoare, iar eu am rămas în aceeași casă cu ceilalți frățiori de blana, Priya și Asimov. M-am simțit bine alături de ei, ca o sora mai mica a lor. Am fost mereu fascinata de aventurile lor și de cum se bucurau de fiecare zi din viată.

Acum, sunt deja mare și mă bucur de viată alături de familia mea iubitoare. Îmi place sa explorez toata casa, să încerc mâncăruri noi și să mă joc cu Priya și cu ceilalți frati. Nu am uitat niciodată momentul în care am fost găsită în acel loc îngrozitor, dar sunt recunoscătoare ca am fost și am avut șansa să trăiesc o viața frumoasă alături de oameni iubitori și de alți prieteni blănoși.

926b81_a52800ea4e314a0b8a998da313fb258f~mv2
Uncategorized

Mau

Am fost doar un pui mic de motan când am ajuns în grădina acelui bloc. Nu îmi mai aduc aminte cum am ajuns acolo, dar știu că eram atât de slăbit încât nu puteam nici să mă mișc. Abia mai puteam să respir. Eram atât de speriat și de confuz încât nu mai știam unde sunt și de ce mă simțeam atât de rău.

Dar apoi, o persoană a venit și m-a luat de acolo. Am fost dus la un loc ciudat, cu multe zgomote și mirosuri diferite. Am stat acolo timp de o săptămână și am primit atenția de care aveam nevoie pentru a mă recupera.

Când am fost suficient de bine să fiu eliberat, am fost dus la o casă nouă. Încă mă simțeam speriat și confuz, dar cel puțin nu mai eram singur. Dar nu am putut să mă bucur prea mult. Încă aveam frică de oameni și de tot ce era nou.

Știu că nu a fost ușor pentru omul care m-a luat acasă. Au fost multe momente în care mă ascundeam și nu îmi făceam apariția pentru a mânca sau juca alături de ceilalți. Dar el a stat alături de mine și m-a ajutat să trec peste frica mea.

În cele din urmă, am început să înțeleg că nu toți oamenii sunt răi. Am început să mă simt în siguranță și să mă bucur de viața mea nouă. Acum, sunt un motan fericit și iubitor, iar omul care m-a salvat este cel mai bun prieten al meu.

Uncategorized

Hello world!

Welcome to WordPress. This is your first post. Edit or delete it, then start writing!