Când am găsit-o pe Satanasky (nu o chema așa atunci) și pe sora ei, Daisy, acestea erau abandonate într-o cutie neagră, la marginea unui drum intens circulat din satul Uzunu. Situația nu era foarte roz: două pisicuțe abandonate fără milă într-un loc zgomotos, cu oameni indiferenți și mașini care treceau cu viteză pe lângă ele.
Erau atât de mici, că aduse acasă, în siguranță, au fost hrănite cu biberonul. Nu aveau încă dinți, să poată mânca. Femeia care le-a găsit însă le-a învățat tot ce aveau nevoie să știe pentru a supraviețui: că trebuie să meargă la litieră, să mănânce singure și să învețe să se apere.
Odată ajunse pe picioarele lor, fetele erau pregătite adopție. Daisy a avut mai mult noroc și a ajuns rapid în sânul unei familii iubitoare. Satanasky (cu acest nume acum dobândit) a rămas în aceeași casă cu frățiorii ei mai înalți și mai blănoși, Priya și Asimov. Și ei au primit-o ca pe sora lor mai mică, cea care le urmărește cu fascinație aventurile de la geam.
Acum, se bucură de toată atenția și dragostea care vine la pachet cu o familie mare și iubitoare. Îi place să exploreze și cel mai mic colțișor din casă și să descopere mereu locuri noi de strecurat, dar și să încerce mereu pliculețe noi.
Din fericire, momentul în care a fost abandonată la marginea drumului e acum istorie. În fiecare zi, Satanasky se trezește într-un cămin cald și sigur, gata de o nouă aventură!