Într-o zi ploioasă de toamnă, în București, pe străzile aglomerate și zgomotoase, o mică figură bătrână și tristă se zbătea să-și găsească un loc de adăpost. Tătăiță Gavrilă, un cățeluș în vârstă, cu blana șifonată și privirea părăsită, cutreiera străzile orașului în căutarea unui strop de compasiune și de alinare.
Abandonat și lăsat în voia sorții pe asfaltul rece al urbei, el căuta cu disperare o mână prietenoasă care să-i ofere un refugiu și o rază de speranță. Norocul său s-a schimbat când prietenii ARGOS l-au găsit rătăcind fără țintă pe străzile aglomerate. Cu inimile pline de compasiune și de grijă, aceștia l-au preluat pe bătrânul cățeluș și l-au adus într-un loc sigur și primitor.
Aici, în căminul plin de iubire și de bunătate, Tătăiță Gavrilă a fost primit cu brațele deschise. Alături de alți patrupezi care împărțeau același destin al pierderii și al singurătății, el a găsit în familia ARGOS mai mult decât un adăpost: a găsit un cămin în care a fost primit cu căldură și cu înțelegere. Deși poate că nu mai are aceeași vitalitate ca în tinerețe, el vine cu o înțelepciune și o tandrețe care îi aduc un loc de cinste în mijlocul celorlalți.
În această comunitate plină de compasiune și solidaritate, Tătăiță Gavrilă a găsit un refugiu în care să se simtă în siguranță și iubit, un cămin în care să-și petreacă restul zilelor sale cu demnitate și cu fericire.